2. Voluntariatul tinerilor
Voluntariatul tinerilor nu este reglementat separat de voluntariat în general în România. Organizațiile de găzduire, ONG-urile sau instituțiile publice au o mare autonomie în organizarea activităților de voluntariat, cu condiția ca acestea să urmeze regulile stabilite prin Legea Voluntariatului. Legea prevede principalele drepturi și obligații ale voluntarilor și organizațiilor gazdă, în special obligațiile privind asigurarea corectă și siguranța voluntarilor. Legea nu prevede o autoritate guvernamentală responsabilă în mod direct de voluntariat sau voluntariatul tinerilor. În afară de Legea voluntariatului, nu există o politică națională, un program sau o strategie dedicate voluntariatului tinerilor. Cu toate acestea, voluntariatul tinerilor este unul dintre principalele obiective ale Strategiei Naționale pentru Tineret. Principalul instrument utilizat de Ministerul Tineretului și Sportului pentru a încuraja voluntariatul tinerilor în conformitate cu Strategia pentru Tineret este acordarea de fonduri pentru proiecte mici (circa 5 000 de euro) organizațiilor neguvernamentale pentru tineret. Nu există măsuri și programe de monitorizare și evaluare puternice pentru a furniza suficiente informații despre succesul acestor proiecte. Cu toate acestea, potrivit Barometrului Tinerilor comandat de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016 și 2014, 30% dintre tineri au participat la activități de voluntariat, în comparație cu doar 13% în 2012.
2.1 Context
- Istoric
- Concepte
Istoric
Voluntariatul nu este încă foarte popular printre români și nici măcar printre tinerii români, deși există o lege privind voluntariatul. În timpul regimului comunist, munca voluntară “patriotică” era obligatorie pentru elevii din licee și pentru studenți, în special în agricultură. Acest context a generat respingerea muncii voluntare în anii 90 și începutul anului 2000. După 2000, dezvoltarea sectorului a fost lentă – în există puține cercetări despre evoluția sectorului în România.
Concepte
În conformitate cu Legea no. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, activitatea voluntară reprezintă participarea unei persoane fizice la activități de interes general pentru binele altor persoane și binele comun, fără a beneficia de remunerare. Organizația gazdă a unui voluntar poate fi doar o instituție publică sau un ONG (organizație non-profit). Voluntariatul în rândul tinerilor nu este definit diferit de activitatea voluntară generală.
2.2. Organizarea programelor de voluntariat
Organizare
Voluntariatul în rândul tinerilor nu este reglementat separat de voluntariat în general. Organizațiile de găzduire, ONG-urile sau instituțiilor publice au o mare autonomie în organizarea activităților de voluntariat, cu condiția respectării regulilor stabilite prin Legea Voluntariatului (Legea nr.78 / 2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România). Legea prevede principalele drepturi și obligații ale voluntarilor și organizațiilor gazdă, în special obligațiile privind asigurarea corectă și siguranța voluntarilor. Nu există nicio autoritate guvernamentală responsabilă în mod direct de voluntariatul tinerilor, în conformitate cu Legea voluntariatului.
În afară de Legea privind voluntariatul, nu există o politică, program sau strategie națională dedicată voluntariatului tinerilor. Legea voluntariatului a fost inițiată de un ONG și asumată în Parlament de către un tânăr deputat în Parlament.Voluntariatul face parte din Strategia pentru tineret, iar Ministerul Tineretului și Sportului este autoritatea guvernamentală care ia măsuri pentru informarea tinerilor despre voluntariat. Unul dintre obiectivele eligibile pentru un proiect finanțat de minister este informarea cu privire la voluntariat și promovarea acestuia.Ministerul Tineretului și Sportului este principalul partener guvernamental în implementarea Legii privind voluntariatul și, la nivel local, Direcțiile Județene pentru Tineret și Sport sprijină procesul de implementare.
Conform legii, autoritățile publice locale trebuie să includă activitățile de voluntariat în strategiile lor de dezvoltare locală atât pentru dezvoltarea comunităților, cât și pentru a sprijini participarea cetățenilor la viața comunității.Cel mai important actor non-public care participă la reglementarea și implementarea voluntariatului tinerilor este Federația VOLUM. Federația a fost promotorul Legii privind voluntariatul în 2013-2014 și, datorită campaniei de advocacy, un tânăr membru al Parlamentului și-a asumat și promovat legea în legislatura. Deși nu este singurul actor ne-public relevant în domeniu, VOLUM este organizația umbrelă pentru toate ONG-urile relevante care lucrează cu voluntari și este partenerul oficial al Ministerului Tineretului și Sportului în inițiativele sale de informare a tinerilor despre voluntariat.
Cooperare trans-sectorială
În România nu există mecanisme de cooperare intersectorială între ministere, departamente, agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor privind voluntariatul tinerilor
2.3 Strategia națională privind voluntariatul tinerilor
1. Existența unei strategii naționale
2. Domeniul de aplicare și conținutul
3. Autoritatea responsabilă
4. Actualizări
Existența unei strategii naționale
Nu există o strategie națională independentă privind voluntariatul tinerilor în România. Voluntariatul tinerilor este unul din domeniile-cheie ale Strategiei pentru tineret, așa cum este prezentat în secțiunea dedicată Strategiei naționale pentru tineret. Elementele principale privind voluntariatul în Strategia pentru tineret se concentrează pe informarea publicului și a tinerilor cu privire la voluntariat, la sensibilizarea și sprijinirea voluntariatului tinerilor și la îmbunătățirea sistemului de certificare a muncii voluntare.
Domeniul de aplicare și conținutul
Pentru voluntariat, obiectivele specifice ale Strategiei sunt:
- Dezvoltarea unui mediu care să favorizeze voluntariatul în România
- Îmbunătățirea sistemului de certificare a activității de voluntariat și recunoașterea publică
- Constientizarea publică privind importanța angajamentului voluntar
Autoritatea responsabilă
Autoritatea responsabilă pentru promovarea voluntariatului tinerilor este Ministerul Tineretului și Sportului. Cu toate acestea, pentru a defini mai bine sistemul de certificare și recunoaștere a muncii voluntare, Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să colaboreze îndeaproape cu Autoritatea Națională pentru Calificări.
Actualizări
Nu s-au făcut actualizări ale prezentei Strategii pentru tineret.
2.4 Legile și regulamentele privind voluntariatul tinerilor
1. Legea autonomă
2. Alte documente oficiale care conțin prevederi privind voluntariatul tinerilor
3. Regulamentele privind standardele de calitate
4. Grupuri țintă
Legea autonomă
O lege privind voluntariatul a fost adoptată în 2014 (Legea 78/2014 care reglementează activitatea de voluntariat în România). Legea înlocuiește o lege mai veche din 2001 (modificată în 2006). În România nu există nicio lege autonomă privind voluntariatul tinerilor sau alte angajamente de reglementare a voluntariatului tinerilor. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, însă textul legii nu este disponibil online.
Alte documente oficiale care conțin prevederi privind voluntariatul tinerilor
Noul act legislativ, care a înlocuit Legea Voluntariatului nr. 195/2001 (republicată) furnizează soluții armonizate cu cele existente la nivel european, la problemele organizațiilor care lucrează cu voluntari, creând astfel un cadru juridic modern, adaptat corespunzător contextului național și european în domeniul voluntariatului. Legea privind voluntariatul reglementează participarea neplătită a persoanelor fizice, pe baza propriei lor decizii, la activitățile de voluntariat organizate în România de către persoane juridice de drept public sau privat – organizații non-profit. În conținutul primului articol al noii legi, putem observa că voluntariatul este un factor important în crearea unei piețe europene a muncii competitivă și, de asemenea, în dezvoltarea educației și formării profesionale și în creșterea solidarității sociale. Astfel, putem concluziona că legiuitorul român dorea să sublinieze rolul important pe care trebuie să-l aibă această activitate, precum și recunoașterea valorii sale “ca expresie a cetățeniei active, solidarității și responsabilității sociale, precum și a valorii profesionale ca expresie personală, profesionale, interculturale și lingvistice ale persoanelor care desfășoară aceste activități. “
Mai mult, întregul articol 2, care nu are nici o corespondență în vechea lege și subliniază rolul statului în susținerea și susținerea mișcării voluntare la toate nivelurile (local, național și internațional) prin toate instituțiile sale care lucrează în domenii în care sunt necesare activități de voluntariat. Totalul elementelor noi comparativ cu vechea lege definirea voluntariatului de grup, , existența unui coordonator de voluntari (care poate fi angajat sau voluntar) și, nu în ultimul rând, obligativitatea încheierii unui contract de voluntariat. În acest sens, Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, în conținutul art. 3 lit. a), definește voluntariatul drept activitate de interes public, ne-obligatorie, neplătită, îndeplinită prin decizia voluntară, susținută și promovată de statul român , pe baza unui contract de voluntariat, conform căruia voluntarul se angajează să desfășoare activitatea, iar organizația gazdă oferă o activitate proprie aplicării și pregătirii persoanei, asigurând cheltuielile suportate. În același articol sunt definiți alți termeni cu care operează legea, adică activități de interes public, organizația gazdă, contractul de voluntariat, voluntarul, beneficiarii activității de voluntariat și coordonatorul de voluntari.
În ceea ce privește definiția voluntarului, putem spune că noua lege aduce o schimbare radicală comparativ cu situația anterioară, deoarece introduce ca cerință pentru voluntar dobândirea capacității de muncă, în conformitate cu legile în vigoare. Conform Codului muncii în România, o persoană devine capabilă să lucreze la vârsta de 16 ani, fiind capabilă să înceapă să lucreze de la vârsta de 15 ani, dar numai cu consimțământul părinților sau reprezentantului legal. Cele două noi principii introduse prin Legea nr. 78/2014, adică principiul potrivit căruia activitatea de voluntariat nu înlocuiește munca remunerată și caracterul de interes public al activității de voluntariat are scopul de a contribui la clarificarea tipurilor de acțiuni voluntare sau nu, în special atunci când beneficiul public este indirect sau extrem dificil de identificat. Noua lege introduce noi elemente și în ceea ce privește funcționarea organizațiilor care lucrează cu voluntari. Astfel, ei sunt obligați să includă dispoziții explicite privind implicarea voluntarilor și modul în care activitatea acestora este administrată în conținutul statutului său sau al regulilor interne de organizare și funcționare, inclusiv condițiile în care organizația poate refuza din motive cooperarea cu un voluntar.
Legea nr. 78/2014 conține elemente importante privind susținerea voluntariatului de către administrația publică locală. Munca voluntarilor nu ar trebui să reprezinte un mijloc de reducere a costurilor, indicând întâlnirile anuale ale autorităților administrației publice locale cu reprezentanții organizațiilor locale gazdă ale voluntarilor pentru cooperarea eficientă și implicarea administrației publice locale în promovarea și susținerea Zilei internaționale a voluntarilor – 5 decembrie.Dacă în conformitate cu legislația anterioară, voluntarii aveau dreptul la un “certificat nominal care recunoștea activitatea de voluntariat specificând experiența și abilitățile dobândite”, o dispoziție care a fost aplicată foarte diferit în absența unor norme metodologice detaliate sau a unui model acceptat ca o bună practică și promovată de organizațiile care lucrează cu voluntari, Legea nr. 78/2014 face progrese reale în vederea recunoașterii experienței dobândite prin intermediul voluntariatului. Acest salt de calitate este prevăzut în articolul 10 alineatul (2) din lege, și anume că voluntariatul poate fi considerat drept “experiență profesională și / sau de specialitate, dacă se realizează în domeniul studiilor”, care va determina o alegere mai strategică a oportunitățile de implicare a tinerilor care încep în diferite profesii.
De asemenea, o altă prevedere a actului legislativ analizat se referă la concursurile organizate de instituțiile publice, adică angajatori, persoane fizice sau juridice, din sectorul privat, în care doi sau mai mulți candidați obțin scoruri egale și pot decide între cele două prin acordarea de scoruri suplimentare pentru îndeplinirea activităților de voluntariat.În plus, Legea nr. 78/2014 definește mai exact conținutul certificatului, denumit acum certificatul de voluntariat, care include identificatorii unici (cum ar fi numărul de identificare al certificatului și corespondența acestuia cu numărul contractului de voluntariat), transformând un astfel de certificat de voluntariat într-un instrument care poate juca un rol mai important pentru recunoașterea activității de voluntariat ca experiență profesională și / sau specializată.
În cazul contractului de voluntariat, dincolo de faptul că încheierea sa devine obligatorie, are un conținut mult mai clar definit în noua lege, cu drepturi și îndatoriri clar definite atât pentru voluntar, cât și pentru organizația gazdă. Legea impune ca acest contract să fie însoțit de alte două instrumente noi, fișa de voluntariat și fișa de protecție a voluntarilor. Fișa de voluntariat este un document care introduce detalii privind sarcinile și responsabilitățile voluntarului, iar fișa de protecție a voluntarilor este un document care ar trebui să ofere aspecte legate de sănătate și siguranță în timpul muncii.Noua lege extinde categoriile de personal care nu au putut aplica dispozițiile, inclusiv personalul serviciilor de urgență, categorii stabilite prin lege și persoanele cărora li se aplică prevederile legale referitoare la serviciul militar pe bază de voluntariat.
Regulamentele privind standardele de calitate
Nu există reglementări specifice privind standardele de calitate a voluntariatului tinerilor sau a voluntariatului în general. Contractele de voluntariat reglementate de Legea privind voluntariatul reglementează drepturile și obligațiile minime ale instituției / organizației gazdă și ale voluntarului, însă nu există alte mecanisme în afara legii care să asigure calitatea muncii voluntare și a relației cu gazda organizații.
Grupuri țintă
Nu există documente oficiale care să identifice grupuri țintă specifice în cadrul populației tinere a căror participare la activități de voluntariat va fi favorizată, cu excepția Strategiei pentru tineret.Grupurile țintă ale măsurilor de politică privind voluntariatul tinerilor, identificate de Strategia pentru tineret, sunt:
• tinerii implicați în ONG-uri,
• voluntarii și tinerii care au dezvoltat competențe în afara formelor recunoscute de educație și au nevoie de recunoașterea competențelor lor.
2.5 Voluntariatul tinerilor la nivel național
1. Programul național pentru voluntariatul tinerilor
2. Finanțarea
3. Caracteristicile voluntariatului tinerilor
4. Sprijin pentru tinerii voluntari
5. Asigurarea Calității (QA)
Programul național pentru voluntariatul tinerilor
Nu există niciun program național privind voluntariatul tinerilor elaborat de autoritățile publice în România.
Finanțarea
Nu există un buget specific alocat la nivel central pentru voluntariatul tinerilor. Chiar dacă există Dacă alocări bugetare la nivel local, ele există ca inițiative izolate ale consiliilor municipale și nu sunt integrate într-un program de voluntariat.
Caracteristicile voluntariatului tinerilor
Conform datelor Eurobarometrului din primăvara anului 2010, România avea aproximativ 4,4 milioane de voluntari (aproximativ 20% din populație era implicată în astfel de activități specifice, în special persoanele sub 35 de ani și/sau implicate în sistemul educațional). Potrivit unui studiu al Parlamentului European din 2011, nivelul de participare la activitățile de voluntariat din România a fost de 14%. 27% dintre voluntari susțineau activitățile organizațiilor religioase. Potrivit Barometrului Tinerilor comandat de Ministerul Tineretului și Sportului în 2016 și 2014, 30% dintre tineri au participat la activități de voluntariat, în comparație cu doar 13% în 2012.
Sprijin pentru tinerii voluntari
Conform legii privind voluntariatul, organizațiile gazdă trebuie să acopere toate cheltuielile suportate de voluntari. Nu este disponibil niciun program public sau sprijin pentru aceste tipuri de cheltuieli, organizațiile gazdă fiind pe deplin responsabile pentru acoperirea acestor costuri. Voluntarii au dreptul să beneficieze de serviciile privind protecția muncii, la fel ca angajații plătiți. Asigurările pentru sănătate și accidente sunt opționale și este pe deplin responsabilitatea organizațiilor gazdă. Statul sau alte organisme publice nu susțin voluntariatul prin prevederi de securitate socială, de exemplu voluntarii nu sunt eligibili pentru asigurarea de șomaj.
Asigurarea Calității (QA)
Organizațiile gazdă sunt responsabile de stabilirea unor mecanisme de monitorizare și evaluare care să asigure calitatea programelor și activităților de voluntariat pentru tineri și funcționarea acestora.O singură autoritate publică monitorizează activitățile de voluntariat și se axează pe respectarea condițiilor de muncă și pe simularea contractelor de muncă ca contracte de voluntariat. Inspecția Muncii este instituția responsabilă în principal de asigurarea criteriilor minime pentru voluntari.Nu există un mecanism de colectare a feedback-ului tinerilor voluntari privind experiențele lor.Ca urmare a lipsei mecanismului de asigurare a calității, nu sunt publicate rezultate privind voluntariatul tinerilor în general, incluziunea socială a programelor de voluntariat, în ceea ce privește încurajarea incluziunii, diversității și accesibilității.Autoritățile centrale nu monitorizează gradul de includere socială a programelor de voluntariat la nivel local – acolo unde există aceste programe – sau a programelor implementate de organizații private.
2.6 Programe de cooperare și mobilitate transfrontalieră
1. Programele UE
2. Alte programe
3. Cadrul legal aplicabil voluntarilor străini
Programele UE
Singurul program de mobilitate și voluntariat al UE pentru tineri la care participă România este Erasmus +. Monitorizarea este asigurată prin rapoartele încărcate de participanții utilizând Instrumentul de mobilitate/ Mobility Tool. Informațiile nu au fost utilizate până în decembrie 2016 pentru a se corela cu cea utilizată de Ministerul Tineretului și Sportului pentru a forma o politică națională de voluntariat pentru tineret în implementarea Strategiei Tineretului.Principala agenție responsabilă cu organizarea și monitorizarea programelor UE la nivel național este Agenția Națională: Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.
Participanți în proiecte | 2014 | 2015 | |
Formabili | Serviciul European de Voluntariat | 477 | 432 |
Schimburi de tineri | 4961 | 4013 | |
Subtotal | 5438 | 4445 | |
Staff | Lucrători de tineret | 1847 | 1894 |
Alte programe
Nu există alte programe guvernamentale destinate susținerii mobilitatății în programele de voluntariat.
Cadrul legal aplicabil voluntarilor străini
Pentru cetățenii din afara UE și pentru cetățenii UE – tineri voluntari găzduiți în România pentru mai mult de 90 de zile – este necesară obținerea permisulului de ședere temporară.
2.7 Creșterea gradului de conștientizare privind oportunitățile de voluntariat pentru tineret
1. Furnizorii de informație
2. Inițiative cheie
Furnizorii de informație
Conform Strategiei, Ministerul Tineretului și Sportului este responsabil pentru implementarea obiectivelor și priorităților privind dezvoltarea voluntariatului în rândul tinerilor. Până la elaborarea planului de acțiune al Strategiei, nu există însă autorități/responsabilități specifice.Nu există centre sau agenții naționale și / sau regionale de voluntariat finanțate de stat responsabile pentru promovarea voluntariatului în rândul tinerilor.La nivel local, în unele municipalități au fost deschise centre de voluntariat, care promovează voluntariatul la nivel local. Activitatea lor nu este însă constantă și supusă unor proceduri de lucru.
Inițiative cheie
O campanie de informare a fost inițiată de postul national de televiziune TVR în 2014, incluzând dezbateri privind legea voluntariatului. Reportajul Ajută România a primit un premiu European pentru tematica abordată. Însă, reportajul nu a avut un grup țintă specific – s-a adresat publicului general.
2.8 Recunoașterea competențelor
1. Cadrul de politică publică
2. Demersuri existente
Cadrul de politică publică
Legea privind voluntariatul reglementează recunoașterea competențelor dobândite de voluntari. Legea (un proiect de lege al Parlamentului) este în vigoare începând cu 2014. Mecanismul de recunoaștere a competențelor se bazează numai pe evaluarea organizației-gazdă și pe autoevaluarea voluntarului (similar cu Youthpass). Prin urmare, nici o autoritate publică publică nu este responsabilă de validarea și recunoașterea competențelor. Legea privind educația adulților Ordonanța Guvernului nr.122 / 2000 privind formarea profesională a adulților reglementează recunoașterea oficială (aprobată de stat) a cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor dobândite în orice mod, pe baza unei evaluări organizate de un furnizor de formare certificat în același mod în care furnizorul de formare evaluează cursanții săi. Competențele și competențele dobândite prin intermediul voluntariatului pot fi certificate în acest fel, ca rezultat al unui test prezentat și evaluat de un comitet de formatori și experți în domeniu în timpul unui examen organizat de un centru de recunoaștere a competențelor certificate.
Demersuri existente
Tinerii care participă la activități de voluntariat își pot valida cunoștințele, aptitudinile și competențele dobândite atât pe baza unui certificat aprobat de organizația gazdă (similar cu Youthpass), fie pe baza unui examen și a unei evaluări formale organizate de un furnizor de formare certificate obținând un certificat aprobat de Ministerul Muncii prin intermediul Autorității Naționale pentru Calificări. Recunoașterea cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor dobândite de voluntari este utilă pe piața forței de muncă, dar nu este utilizată sistematic în cadrul sistemului de educație formală. Nu există nicio reglementare specială privind posibilitatea ca tinerii voluntari să obțină credite ECTS și / sau ECVET. Pentru Legea Învățământului Profesional, Legea Educației (Legea nr.1 / 2011) nu prevede cadrul legal necesar pentru sinergiile dintre aranjamentele naționale de validare la dispoziția tinerilor voluntari și sistemul european de credite transferabile. Cu toate acestea, deoarece recunoașterea competențelor dobândite prin voluntariat pe baza certificatului de voluntariat nu este aprobată de autoritățile publice, nici o universitate nu a decis să acorde ECTS tinerilor voluntari. Verificările se efectuează pe un eșantion selectat aleatoriu de către Autoritatea Națională pentru Calificări pentru standardele de calitate necesare sistemului de validare a competențelor dobândite în diferite contexte.
2.9 Dezbateri și reforme curente
Strategia pentru tineret include ca una dintre cele 4 priorități voluntariatul tinerilor. Procesul de elaborare a planului de acțiune al Strategiei pentru Tineret a început în martie 2016, iar un proiect de plan de acțiune a fost publicat în consultare în octombrie 2016, incluzând o măsură privind crearea unui Program: Voluntar Național, organizat pe modelul Serviciului European de Voluntariat. Cu toate acestea, inițiativa nu a fost continuată în 2017.
Sectiuni
- 1 Prezentarea generală a politicii de tineret din România
- 1.1 Populația țintă a politicii pentru tineret
- 1.2 Legea națională a tineretului
- 1.3 Strategia Națională pentru Tineret
- 1.4 Procese decizionale în domeniul politicii de tineret
- 1.5 Abordarea trans-sectorială – lucrul cu alte ministere
- 1.6 Politica bazată pe rezultate
- 1.7 Finanțarea politicii pentru tineret
- 1.8 Cooperarea transfrontalieră
- 1.9 Dezbateri și reforme curente
- 2 Voluntariatul tinerilor
- 2.1 Context
- 2.2 Organizarea programelor de voluntariat
- 2.3 Strategia națională privind voluntariatul tinerilor
- 2.4 Legile și regulamentele privind voluntariatul tinerilor
- 2.5 Voluntariatul tinerilor la nivel național
- 2.6 Programe de cooperare și mobilitate transfrontalieră
- 2.7 Creșterea gradului de conștientizare privind oportunitățile de voluntariat pentru tineret
- 2.8 Recunoașterea competențelor
- 2.9 Dezbateri și reforme curente
- 3 Participarea tinerilor
- 3.1 Context general
- 3.2 Participarea tinerilor
- 3.3 Organismele de reprezentare
- 3.4 Participarea tinerilor la elaborarea politicilor
- 3.5 Strategia națională de creștere a participării tinerilor
- 3.6 Sprijinirea organizațiilor de tineret
- 3.7 “Învățarea de a participa” prin învățarea formală, non-formală și informală
- 3.8 Creșterea conștientizării tinerilor privind participarea la viața politică
- 3.9 E-participarea
- 3.10 Dezbateri și reforme
- 4 Incluziunea socială a tinerilor
- 4.1 Context general
- 4.2 Organizare
- 4.3 Strategia de incluziune socială a tinerilor
- 4.4 Programe care vizează incluziunea tinerilor
- 4.5 Inițiative care promovează incluziunea social
- 4.6. Accesul la servicii de calitate
- 4.7 Activitatea de tineret destinată promovării incluziunii sociale
- 4.8 Dezbateri și reforme
- 5 Ocupare și antreprenoriat pentru tineri
- 5.1 Context general
- 5.2 Administrare și guvernanță
- 5.3 Prognoza – abilități/competențe
- 5.4 Consiliere și orientare în carieră
- 5.5 Stagii de practică și ucenicie
- 5.6 Integrarea tinerilor pe piața muncii
- 5.7 Mobilitatea transfrontalieră în domeniul ocupării forței de muncă, al antreprenoriatului și al schemelor de învățare vocațională
- 5.8 Dezvoltarea competențelor antreprenoriale
- 5.9 Fonduri destinate tinerilor antreprenori pentru Start – Up-uri
- 5.10. Promovarea culturii antreprenoriale
- 5.11 Proiecte curente/ Dezbateri/ Reforme
- 6 Sănătate și sport pentru tineri
- 6.1 Context general
- 6.2 Organizare și guvernanță
- 6.3 Sport și activitate fizică
- 6.4 Stil de viață sănătos și alimentație sănătoasă
- 6.5 Sănătatea mintală
- 6.6 Mecanismele de detectare precoce a tinerilor care se confruntă cu riscuri pentru sănătate
- 6.7 Dezvoltarea sistemelor de sănătate în beneficiul tinerilor
- 6.8 Dezbateri și reforme curente
- 7 Educație și formare pentru tineri
- 7.1 Contextul general
- 7.2 Organizare și guvernanțăActorii principali
- 7.3. Prevenirea părăsirii timpurii a educației și formării
- 7.4 Validarea învățării non-formale și informale
- 7.5 Mobilitatea transfrontalieră
- 7.6 Incluziunea socială prin educație și formare
- 7.7 Competențe pentru inovare
- 7.8 Utilizarea în siguranță a noilor mijloace media
- 7.9 Creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește învățarea non-formală și informală și munca de calitate a tineretului
- 7.10 Dezbateri și reforme curente
- 8 Cultură și creativitate în rândul tinerilor
- 8.1 Context general
- 8.2. Administrare și guvernanță
- 8.3 Strategia națională privind creativitatea și cultura pentru tineri
- 8.4 Promovarea participării culturale și culturale
- 8.5 Dezvoltarea competențelor culturale și creative
- 8.6 Dezvoltarea abilităților antreprenoriale prin cultură
- 8.7 Promovarea utilizării creative a noilor tehnologii
- 8.8 Sinergii și parteneriate
- 8.9 Promovarea incluziunii sociale prin cultură
- 8.10 Dezbateri și reforme curente
- 9 Tineret în lume
- 9.1 Context General
- 9.2 Organizare și guvernanță
- 9.3 Schimburi între tineri și factorii de decizie politică în probleme globale
- 9.4 Creșterea gradului de conștientizare pe probleme globale
- 9.5 Voluntariat ecologic și combaterea consumului excesiv
- 9.6 Activitatea intercontinentală pentru tineret și cooperarea pentru dezvoltare
- 9.7 Dezbateri și reforme curente