7. Educație și formare pentru tineri

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.Educația este o prioritate în politica românească, iar prevenirea abandonului școlar timpuriu și îmbunătățirea calității educației sunt sunr arii prioritare. Responsabilitățile generale sunt coordonate la nivel național de către Ministerul Educației Naționale, la nivel regional, politicile fiind implementate de Inspectoratele Școlare. Prin unitățile sale subordonate, Ministerul Educației asigură calitatea educației, sprijină programele de mobilitate pentru studenți și răspunde nevoilor identificate ale elevilor și studenților pentru servicii de consiliere și suport educațional. În timp ce o gamă largă de politici și strategii vizează asigurarea accesului la educație al tuturor elevilor și studenților, un număr mare de tineri se confruntă încă cu bariere în educație. Pentru a sprijini accesul egal la educație și pentru a preveni abandonul școlar timpuriu, Strategia de prevenire a abandonului școlar timpuriu vine cu identificarea grupurilor care sunt în cea mai mare parte expuse excluderii și stabilește obiectivele de abordare abandonului școlar. Coordonarea națională este îngreunată de lipsa unor mecanisme de monitorizare și evaluare puternice în domeniul politicilor educaționale. În lipsa planurilor de acțiune și alocărilor bugetare clare, toate măsurile stabilite sunt încă în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, există foarte puține măsuri politice care sprijină dezvoltarea educației non-formale. În timp ce furnizorii de evaluare special autorizați pot valida competențele dobândite prin educația non-formală, procesul este dificil și birocratic.

7.1 Contextul general

  1. Principalele tendințe privind participarea tinerilor la educație și formare
  2. Organizarea sistemului de educație și formare
  3. Concepte

Principalele tendințe privind participarea tinerilor la educație și formare

Educația în România se bazează pe un sistem de educație liberă și acces fără discriminare la sistemul educațional. Accesul la educația gratuită este garantat de articolul 32 din Constituție. Fiecare etapă educațională are o formă de organizare proprie și este supusă unor legi, direcții, programe și strategii diferite. Legea educației stabilește cadrul, structurile, valorile și principiile educației. Documentul urmărește să garanteze dreptul fundamental la educație care vizează învățarea pe tot parcursul vieții. Învățământul obligatoriu este de 10 ani, incluzând etapele educaționale primare și secundare superioare.

Până în 2020, legea educației stabilește drept obiectiv introducerea studiilor liceale ca obligatorii. Legea se bazează pe o viziune care are ca scop promovarea unui sistem educațional bazat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități voluntare și capabilități de acțiune, abilități fundamentale ale cunoașterii și abilități esențiale atât în sfera profesională, cât și personal

Sistemul educational include toate unitățile de învățământ de stat, private și confesionale / acreditate. Școala este obligatorie până la clasa a zecea (corespunzătoare vârstei de șaisprezece sau șaptesprezece ani). Ciclul de învățământ școlar se termină în clasa a douăsprezecea, când elevii susțin examenul de bacalaureat. Sistemul este structurat pe niveluri și, acolo unde este cazul, pe ramuri, pentru a asigura condițiile necesare pentru dobândirea competențelor cheie și pentru dezvoltarea profesională.

Sistemul național de educație este organizat după cum urmează:

  • Etape de educație timpurie (0-6 ani), inclusiv școala pre-elementară (0-3 ani) și școala elementară – grădiniță (3-6 ani)
  • Învățământul primar include anul pregătitor și alți 4 ani de școlarizare (clasa I până la clasa a IV-a) •

Școala secundară (Gimnaziul) formată din anii de învățământ secundar inferior (clasele aV-a și a IX-a) și anii de liceu sau liceu – clasa a 10-a până la clasa a XII-a / a XIII-a, cu următoarele specializări: Teoretic, Vocational și Tehnologic.

  • Învățământul profesional cu o durată de la 6 până la 12 luni
  • învățământ terțiar (superior) – denumit în mod obișnuit ca studii postliceale.

Etapele de învățământ obligatoriu sunt etapele primare și secundare (până la clasa a 10-a). Învățământul tehnic (filiera tehnologică) include clasele a XII-a și a XIII-a din învățământul liceal. Învățământul profesional și tehnic constă în: învățământul profesional, învățământul tehnic și studiile postliceale.Curricula în liceu: Fiecare tip de liceu este liber să ofere unul sau mai multe programe academice (profil). Acestea sunt:• Program teoretic – Știință și Științe Umane – inclusiv Filologie și Studii Sociale• Programele tehnice – vor oferi o calificare într-un domeniu tehnic, servicii, resurse naturale.• Programe vocaționale- vor oferi o calificare în domeniul non-tehnic, cum ar fi educatorul de grădiniță, asistent sau pedagogul, instruirea și educația în domeniul sportului, teologiei, artelor sau pedagogiei și studiilor militare.• Servicii și programe de economie – vor oferi o calificare în domeniul serviciilor, cum ar fi chelnerul, bucătarul-șef, operatorul de turism.Pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, se instituie măsuri educaționale adecvate acestor nevoi – sunt organizate clase de educație specială și educație integrată. În ceea ce privește elevii cu rezultate excepționale, se oferă sprijin suplimentar prin intermediul centrelor de excelență.Acolo unde și când este necesar, prin deciziile instituțiilor de învățământ, activitățile educaționale zilnice din învățământul primar și secundar pot fi prelungite prin programele  școală după școală (afterschool) care vizează oferirea de sprijin educațional suplimentar sau activitățile de timp liber oferite fie de către profesorii din școală sau în parteneriat cu organizațiile neguvernamentale.

Organizarea sistemului de educație și formare

Rețeaua școlară este definită prin Legea educației ca fiind compusă din toate unitățile de învățământ atît acreditate, cât și cele autorizate. Rețeaua este organizată de autoritățile publice locale sub supravegherea inspectoratelor școlare. Rețeaua include și structurile private de învățământ primar, secundar sau postliceal. Toate structurile de școlarizare sunt evaluate permanent și monitorizate de Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar.Grupurile de studiu, pentru fiecare fază, sunt organizate după cum urmează: Curricula de predare și învățare este elaborată și organizată pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare personală și profesională ale beneficiarilor finali – elevilor și cerințelor pieței muncii. Curricula națională este axată pe cele 8 competențe-cheie care determină profilul de dezvoltare al fiecărui elev.

Fiecare activitate a unității școlare este decisă și monitorizată de un consiliu condus de un director și de un director-adjunct. Consiliul lucrează îndeaproape cu consiliul cadrelor didactice, cu reprezentanții părinților și cu reprezentanții autorităților locale. Consiliul de conducere este în mod normal compus din 7,9 sau 13 membri și are întâlniri lunare sau se poate întâlni ori de câte ori este necesar. Consiliul aprobă bugetul și execuția bugetului, aprobă planul de dezvoltare instituțională, planurile de învățământ stabilite de școală, organizează procedurile de selectare a directorului, aprobă planurile de dezvoltare profesională ale profesorilor, dezvoltă mecanismele de sancționare atunci când este necesar, aprobă programul propus de către școală, are responsabilitatea publică pentru performanța școlară.Profesorii sunt organizați în cadrul Consiliului Profesoral condus de director. Consiliul se întrunește în fiecare lună sau ori de câte ori este necesar. Consiliul Profesoral asigură calitatea îndeplinirii criteriilor calitative de predare, evaluează activitatea cadrelor didactice, proiectează propunerea Consiliului școlar pentru a optimiza procesul didactic, coordonează elaborarea planurilor de învățământ opționale, propune consiliului școlii programe de instruire și dezvoltare pentru cadrele didactice, precum și mecanismele de sancționare a cadrelor didactice care nu îndeplinesc criteriile de calitate a învățământului, precum și pentru elevii care nu respectă regulile interne ale școlii.

În fiecare județ, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională CJRAE asigură sprijin psihologic și consiliere, activități de logopedie pentru elevi, evaluare individuală și consiliere în carieră, mediere școlară și consultanță pentru strategii educaționale incluzive. Sistemul de Învățământ Superior din România este aliniat la Spațiul European al Învățământului Superior și este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de învățământ superior. Aceste instituții pot fi organisme publice, private sau confesionale, toate non-profit, de interes public și non-politice și nonpartisan.

Sistemul de învățământ superior include toate instituțiile acreditate. Autonomia Universității acordă dreptul comunității sale academice să-și stabilească propria misiune, strategie, structură, activități, mecanisme de lucru și proceduri pentru gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare, urmărind cu atenție procedurile legale. Toate aspectele legate de autonomia universitară sunt marcate în Carta Universitară aprobată de Senatul Universității. Pentru a finaliza “misiunea și strategia sa, universitatea poate avea ca structură de lucru: facultăți, departamente, institute, centre și laboratoare, institute de cercetare, centre de consultanță, clinici universitare, studiouri, ateliere artistice, teatre, muzeu, “activități de dezvoltare, micro-afaceri, zone experimentale sau alte entități care pot asigura transferul tehnologiilor, cunoștințelor și knowhow-ului. La nivelul facultății pot fi organizate alte sub-entități: departamente, școală doctorală, școli postdoctorale, centre de instruire și învățare, laboratoare de cercetare etc.Studiile de învățământ superior sunt definite ca un grup de unități de învățământ de predare, învățare, cercetare, practică și evaluare planificate pentru a obține o certificare academică printr-o diplomă și un supliment de diplomă. Curricula concepută în cadrul studiilor este în concordanță cu cadrul general de calificare definit de Cadrul Național al Calificărilor (Hotărârea nr.918 / 2013 privind aprobarea Cadrului național al calificărilor), iar Senatul Universității aprobă curricula propusă. Programele de învățământ superior sunt grupate în 3 programe de studii: licență (BA), masterat (MA) și doctorat (doctorat). Relația dintre cursant – student și furnizor de formare – Universitatea – este reglementată printr-un contract de studiu. Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) a fost înființată în anul 2005 și este o instituție publică autonomă, de interes național, a cărei misiune principală este evaluarea externă a calității învățământului superior românesc, la nivelul programelor de studii, precum și din punct de vedere instituțional.

Studiile de licență corespund unui minim de 180 până la 240 ECTS și vor ajunge la nivelul 6 al EQF. Durata studiilor este de 3 sau 4 ani, în fiecare an corespunzând unui minim de 60 ECTS. Pentru inginerie, studii juridice și teologie pastorală durata studiilor este de 4 ani.Studiile de masterat au o durată de 1-2 ani și corespund unui număr minim de 60 de ETCS, iar diploma va ajunge la nivelul 7 al EQF.Studiile de doctorat reprezintă nivelul 3 al sistemului de învățământ superior și determină nivelul 8 al EQF.

Structurile principale ale universităților sunt următoarele:

• Senatul Universității – a compus 75% din reprezentanții mediului academic și 25% din reprezentanții studenților. Senatul este forul decizional cel mai înalt și aprobă planurile de dezvoltare și execuție a activităților, bugetul și activitatea generală a Universității.

• Consiliul Facultății• Consiliul Consiliului Departamentului

Iar rolurile principale sunt:• Rectorul, rectorii adjuncți, directorul general în probleme administrative – pentru universitate. Rectorul are un mandat de 4 ani și asigură managementul operativ global al Universității.• Decanul și vice-decanul – Pentru facultate. Decanul este responsabil de conducerea generală și implementează deciziile Senatului și ale Rectorului.• Directorul departamentului – Serviciile de consiliere sunt furnizate în cadrul centrelor specializate – centre de instruire și ocupare a forței de muncă, departamente de formare în companii, universități, școli etc. Sprijinul poate fi: informații privind opțiunile de carieră, pașii necesari pentru intrarea pe piața muncii, informații despre programele pe care le oferă instituțiile de învățământ și abilitățile și competențele pe care le-ar putea obține până la sfârșitul studiilor, consiliere pentru angajare și sprijin în găsirea unui loc de muncă.

Concepte

Educația este un serviciu de interes public și se desfășoară, în condițiile legii existente privind educația, în limba română, precum și în limbile minorităților naționale și în limbile de circulație internațională.

Educația și formarea copiilor și a tinerilor și a adulților au ca scop principal formarea de competențe, înțelese ca un set multifuncțional și transferabil de cunoștințe, aptitudini / abilități și abilități, necesare pentru:a) împlinirea și dezvoltarea personală prin realizarea propriilor scopuri în viață, în funcție de interesele și aspirațiile fiecăruia și de dorința de a învăța pe tot parcursul vieții;b) integrarea socială și participarea activă a cetățenilor în societate;c) ocuparea forței de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;d) formarea unui concept de viață, bazat pe valori umaniste și științifice, asupra culturii naționale și universale și asupra stimulării dialogului intercultural;e) educația în spiritul demnității, toleranței și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;f) cultivarea sensibilității la problemele umane, la valorile moral-civice și la respectarea naturii și a mediului natural, social și cultural.

Educația specială și integrată este o formă de școlarizare diferențiată și adaptată, precum și o formă de asistență educațională, socială și medicală completă pentru persoanele cu nevoi educaționale speciale. Statul garantează dreptul la educație pentru toate persoanele cu nevoi educaționale speciale. Educația specială și special integrată face parte din sistemul național de învățământ preuniversitar.

Învățarea pe tot parcursul vieții include toate activitățile de învățare ale fiecărui individ, începând cu educația timpurie, pentru a dobândi cunoștințe, formare de competențe și dezvoltarea unor abilități personale, civice, sociale și / sau profesionale semnificative

Învățământul general obligatoriu este de 11 clase și cuprinde învățământul primar, învățământul gimnazial și primii doi ani de învățământ secundar superior. Învățământul liceal este obligatoriu până în 2020 cel târziu. Obligația de a frecventa învățământul obligatoriu a 11 clase în formatul de frecvență va înceta la vârsta de 18 ani.A

bandonul școlar timpuriu reprezintă proporția populației în vârstă de 18-24 ani care nu a absolvit învățământul secundar și nu a participat la nici o formă de educație și formare, din populația totală de vârstă de 18-24 ani.

7.2 Organizare și guvernanțăActorii principali

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul învăţământului următoarele atribuţii:

  • elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;
  • monitorizează activitatea de evaluare externă;
  • coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;
  • avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;
  • coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;
  • evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;
  • aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe;
  • elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;
  • asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;
  • asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
  • asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;
  • analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;
  • coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;
  • elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;
  • răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;
  • elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice;
  • stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
  • stabileşte structura anului şcolar;
  • elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale;
  • construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learning, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;
  • elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;
  • dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România;
  • coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

Unitățile subordinate Ministerului Educației Naționale sunt următoarele:

Instituțiile a căror activitate este coordinată de MEN sunt următoarele:

Cooperare trans-sectorială

Există două mecanisme de cooperare trans-sectorială între ministere, departamente și agenții implicate în definirea politicilor și măsurilor de nivel înalt și educarea și formarea tinerilor.1. Reuniuni ad-hoc2. Comisiile inter-ministeriale ad-hoc organizate pe diferite subiecte în conformitate cu proiectul de lege în pregătire.Acest mecanism de cooperare este specific pentru majoritatea politicilor din domeniul tineretului și este utilizat de organismele guvernamentale responsabile cu educația și formarea tinerilor, în special cu Ministerul Educației.

• Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Sănătății privind implementarea Protocolului-cadru de cooperare în vederea implementării serviciilor comunitare integrate în vederea prevenirii excluziunii sociale și combaterii sărăciei stabilește că asistentul social, asistenta medicală comunitară / mediatorul sanitar, școala consilierul / mediatorul școlar și consilierul pentru ocuparea forței de muncă ar trebui să intervină împreună pentru sprijinirea celor săraci din fiecare comunitate.

• Ministerul Justiției să sprijine valorile fundamentale ale statului de drept și ale democrației, inclusiv prin promovarea educației juridice în școli

• Administrația prezidențială – implementarea planului multianual integrat privind sănătatea și educația pentru sănătate

• Cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat – promovarea intereselor comune privind dezvoltarea sectorului de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică a întreprinderilor mici și mijlocii din România care vizează corelarea eforturilor ambelor instituții de a promova și dezvolta inovația întreprinderile mici și mijlocii prin cercetare și dezvoltare, inovare și tehnologie.Deoarece sunt utilizate atât mecanismele de informare publice ad-hoc despre rezultatele lor nu sunt întotdeauna lansate.

7.3. Prevenirea părăsirii timpurii a educației și formării

  1. Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România

2. Educația formală: principalele măsuri politice privind prevenirea abandonului școlar timpuriu

3. Prevenirea abandonului prin învățarea non-formală și informală și prin munca de tineret

4. Coordonarea și monitorizarea intersectorială a intervențiilor

Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România

La mijlocul anilor 2000, România a avut una dintre cele mai mari rate de creștere economică din Europa. Dar, în același timp, cheltuielile publice au avut o creștere subestimată. În 2008, criza financiară globală a avut un impact vizibil asupra sistemului economic și social din România. Guvernul a implementat un plan de austeritate în a doua parte a anului 2010, plan care a redus și dramatic veniturile populației. Chiar dacă rata sărăciei a scăzut în perioada 2000-2008, aceasta continuă să fie una dintre cele mai ridicate din Europa.

În fața declinului demografic și a ocupării populației în creștere și a migrației masive, populația școlară scade în fiecare an. Cercetările arată că până în 2025 populația școlară va scădea cu 40%. Aceasta determină, de asemenea, necesitatea unei reforme în domeniul educației, o reformă care să abordeze calitatea, eficiența, echitatea și relevanța procesului educațional. În contextul descris mai sus, grupurile cele mai afectate sunt tinerii din mediul rural.

Chiar dacă 46% dintre tinerii români trăiesc în zonele rurale, atunci când numărăm populația școlară, doar 24% dintre elevi și studenți sunt cei proveniți din mediul rural. Rezultatele studiilor PISA din 2006-2012 arată o creștere permanentă a ratei analfabetismului, precum și o scădere constantă a competențelor matematice ale elevilor români: 41% dintre cei care participă la test nu au abilitățile matematice de bază, în timp ce peste 37 % sunt analfabeți din punct de vedere funcțional.

Abandonul școlar timpuriu a fost definit ca procentul de tineri cu vârste între 18-24 ani care nu au finalizat învățământul secundar superior (corespunzător clasei a VIII-a) și care nu sunt încadrați niciunei forme de învățământ sau nu sunt înscriși în nici o altă de instruire profesională. Peste 17% dintre elevii români se află în această situație, România fiind una dintre țările cu cele mai mari rate în ceea ce privește abandonul școlar timpuriu. Ținta țării este stabilită pentru a reduce a abandonului școlar la 11,3% până în 2020.

Elevii abandonează studiile pentru o gamă largă de motive sociale și economice. Factorul major care determină decizia lor în excluderea socială. Dar, dacă nu își termină studiile, șansele de a obține un loc de muncă sunt reduse și, chiar dacă ar putea intra pe piața forței de muncă, ar trebui să accepte locuri de muncă slab plătite. În fiecare an, peste 12.000 de elevi părăsesc școala în anii de școlarizare primară, în timp ce 28.000 de elevi nu își termină studiile secundare superioare. Grupurile care sunt expuse cel mai mult riscului de abandon sunt minoritățile și alte grupuri marginalizate, elevii din mediul rural, elevii care trebuie să repete o clasă, tinerii și copiii cu nevoi educaționale speciale.

Principalele programe și măsuri propuse pentru a atinge obiectivele acestei strategii sunt grupate în patru (4) piloni strategici:

  • Pilonul 1: Asigurarea accesului la educație și la o educație de calitate pentru toți copiii
  • Pilonul 2: Asigurarea finalizării învățământului obligatoriu de către toți copiii
  • Pilonul 3: Reintegrarea în sistemul de educație a persoanelor care au părăsit timpuriu școala
  • Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituțional adecvat
  • Obiectiv pe termen scurt: Implementarea unui sistem eficient de politici și măsuri de prevenire, intervenție și compensare pentru a soluționa cauzele majore ale PTȘ, cu accent pe tinerii care se află deja în grupa de vârstă 11-17 ani.
  • Obiectiv pe termen mediu: Până în 2020, reducerea la maximum 11,3%, a ratei de tineri între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul de învățământ secundar inferior și care nu sunt înscriși în nicio formă de continuare a studiilor sau formare profesională
  • Obiectiv pe termen lung: Contribuirea la creșterea inteligentă și incluzivă a României, prin reducerea numărului de persoane în risc de șomaj, sărăcie și excluziune socială.

O serie de instituții cheie la nivel central, regional și local sunt implicate, într-o măsură mai mică sau mai mare, în formularea și implementarea de politici privind PTȘ.

La nivel central, Ministerul Educației Naționale (MEN) este actorul principal, atât în formularea, cât și în implementarea politicilor privind PTȘ, prin implicarea a două dintre direcțiile generale importante din structura sa, respectiv:

  • Direcția Generală Învățământ Preuniversitar (DGEÎP), care are un rol esențial în definirea liniilor directoare, programarea și monitorizarea de politici la nivel național;
  • Direcția Generală Management și Rețea Școlară (DGMRS), care monitorizează și evaluează managementul inspectoratelor, al școlilor și al Caselor Corpului Didactic la nivel preuniversitar.

În plus, există instituții publice de interes național care lucrează în subordinea MECS, printre care următoarele:

  • Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), care evaluează calitatea programelor educaționale și de instruire și autorizează funcționarea instituțiilor de educație preuniversitare. Această instituție este responsabilă cu monitorizarea performanței și cartografierea rezultatelor educaționale în relație cu factorii sociali și economici (sărăcie, origine etnică, statut profesional, etc.), aspecte care sunt importante pentru țintirea intervențiilor la nivel regional și comunitar. Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT), care elaborează politicile generale pentru ÎPT, inclusiv liniile directoare generale pentru școli, curriculumul de specialitate și calificările profesionale și care gestionează și coordonează elaborarea conținutului programei și definirea competențelor specifice în ÎPT.
  • Institutul de Științe ale Educației, care oferă sprijin științific și analitic factorilor de decizie și celor care participă la elaborarea de politici în sectorul educație (minister, unități de învățământ, cadre didactice, copii și elevi, părinți/ tutori, tineri și adulți).
  • Un număr de ministere joacă un rol important în abordarea factorilor multipli care influențează PTȘ. Între acestea se numără Ministerul Muncii și Justiției Sociale care joacă un rol important în oferirea de sprijin financiar familiilor din grupurile aflate în situație de risc, prin intermediul Agențiilor Județene pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) și implementează un proces de verificare încrucișată prin intermediul inspectorilor săi sociali, al inspectorilor de muncă și al agențiilor județene/a municipiului București pentru plăți și inspecție socială, aflate în subordinea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS).
  • La nivel local: Inspectoratele Școlare Județene (ISJ), care joacă un rol cheie în reprezentarea MEN la nivel local și în asigurarea implementării politicilor naționale. ISJ urmăresc inițiativele referitoare la activitățile de prevenire, intervenție și compensare legate de reducerea PTȘ; asigură monitorizarea sistematică a planurilor de acțiune agreate, a rezultatelor propuse și asigură sprijin școlilor în inițiativa lor de a preveni, de a lua măsuri sau de a compensa PTȘ.
  • Casele Corpului Didactic, care oferă formare profesională continuă pentru cadrele didactice din sistemul de învățământ preuniversitar. Fiecare județ are o Casă a Corpului Didactic care colaborează îndeaproape cu Inspectoratul Școlar Județean, cu școlile și cu cadrele didactice din acel județ.
  • Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), care coordonează, monitorizează și evaluează serviciile educaționale furnizate de instituțiile de învățământ preuniversitar, pe baza unor criterii metodologice și științifice; participă la formarea cadrelor didactice și evaluează specialiștii în educație și mediatorii școlari care oferă servicii educaționale în cadrul acestor centre.
  • Școlile reprezintă principala entitate responsabilă cu implementarea programelor educaționale, lucrând direct cu elevii și cu părinții. Instituțiile nonguvernamentale (ONG-uri), care au participat în proiecte finanțate de UE prin POSDRU, între 2007 și 2013, și au implementat activități de prevenire și corectare a PTȘ. Între aceste ONG-uri se numără și Roma Education Fund România, Fundația Copiii Noștri, Salvați Copiii România, Romani-Criss, Fundația Copii în Dificultate, World Vision România etc. Aceste instituții continuă să fie, și în continuare, foarte active în acest domeniu.
  • Autoritățile administrație publice locale joacă un rol important în suplimentarea finanțării către școli și funcționează ca parteneri valoroși ai Inspectoratelor Școlare Județene, responsabili pentru facilitățile școlare și înlăturarea obstacolelor în calea accesului la educație. Actorii cheie interesați interacționează prin intermediul unei rețele complexe de legături, care rămân ad-hoc ca natură și care nu beneficiază de acțiuni coordonate și de o colaborare structurată pentru abordarea.

Monitorizare/Evaluare

Procesul de monitorizare și evaluare a fost conceput în jurul conceptului de management bazat pe rezultate ca principii. Monitorizarea progresului permanent al programelor principale reprezentative este prevăzută în Strategie. Măsurile de monitorizare se bazează pe activități planificate anual. Un raport de activitate și planificarea activităților pentru anul următor sunt stabilite ca obiective.În procesul de monitorizare, Ministerul Educației cooperează cu alte 6 ministere ale agențiilor guvernamentale: Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management și Institutul Național al Statistică. Mai mult, alte părți interesate trebuie să fie implicate în procesele de M & E: școli, inspectoratele școlare ale județelor, organizațiile părinților, sectorul de afaceri și ONG-urile.

Revizuire/Actualizare
Nu s-au făcut actualizări la strategia actuală până în octombrie 2018.

Educația formală: principalele măsuri politice privind prevenirea abandonului școlar timpuriu

Educația formală

În educația formală, strategia planificată de a reduce părăsirea timpurie a școlii este subiectul întregii politici de dezvoltare instituțională. Scopul acestora este crearea unui mediu propice de învățare, sporirea calității și inovării la nivel pedagogic, sporirea calității și formării cadrelor didactice pentru abordarea adecvată a diversității sociale și culturale și dezvoltarea unor strategii eficiente de combatere a violenței în școli.

Intervențiile includ:

  • Transformarea școlilor în comunități de învățare bazate pe o imagine a dezvoltării instituționale comune pentru toți beneficiarii, folosind experiența și cunoștințele tuturor acestora prin crearea unui mediu confortabil care să inspire și să încurajeze libertatea de gândire, motivând tinerii să-și continue educația și formarea.
    • Stabilirea sistemelor de identificare a riscurilor, oferind posibilitatea de a lua măsuri prompte înainte ca problemele să apară chiar înainte ca elevii să se distanțeze de la școală, să-l absenteze sau să-l abandoneze.
    • o relație strânsă cu părinții și alte organizații non-școlare relevante, cum ar fi serviciile comunitare din zonă, reprezentând imigranți sau minorități, asociații sportive și culturale, angajatori sau organizații ale societății civile, care facilitează găsirea de soluții holistice pentru a ajuta acei studenți în grupurile de risc și medierea sprijinului extern, psihologilor, asistenților sociali, serviciilor comunitare sau asociațiilor culturale. Procesul poate fi facilitat de către mediatorii comunitari capabili să sprijine comunicarea cu părinții și copiii din aceste grupuri de risc și să reducă neîncrederea lor în școală.
    • Susținerea continuă și sprijinirea eforturilor depuse de profesori în lucrul cu elevii din grupurile de risc, o condiție esențială pentru eficacitatea măsurilor luate la nivelul instituțiilor. Cursurile de pedagogie, precum și cursurile de formare continuă pentru cadrele didactice și personalul administrației școlare sunt concepute pentru a le ajuta să abordeze problema diversității în clasă și pentru a sprijini elevii din medii dezavantajate din punct de vedere socio-economic, conducând la rezolvarea oricăror situații dificile care pot apărea în procesul de predare.

În învățământul vocational

Obiectivul principal al Strategiei este acela de a contribui la atractivitatea, incluziunea, calitatea și relevanța educației tehnice și profesionale îmbunătățirea măsurii propuse pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ profesional și tehnic prin programe de reformă, formarea cadrelor didactice și consolidarea managementului prin legături mai puternice și creative cu potențialii angajatori și cu piața forței de muncă.

Activitățile planificate sunt:• Revizuirea curriculei și îmbunătățirea calificărilor cu participarea sectorului ocupării forței de muncă• Furnizarea de programe de formare pentru directorii de școli, profesori, formatori și tutorii companiilor pentru a răspunde mai bine nevoilor pieței muncii;• Asistență pentru stagii de practică și crearea de facilități de ateliere pentru educația și formarea școlarăObiectivele propuse sunt aliniate:1.       Strategiei Naționale pentru Competitivitate (2014-2010)2.       Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (2014-2020) 3.       Strategia nationala privind incluziunea sociala si reducerea saraciei pentru perioada 2015-20204.       Strategia Națională de Învățare pe tot parcursul vieții (2015-2020) 5.       Strategia Educației și Formării Profesionale din România pentru perioada 2016-2020.

Grupuri țintă:

  1. Grupul țintă 1: Copiii și tinerii care se vor încadra în grupa de vârstă 18 –24 de ani în 2020 Pentru a atinge obiectivul de reducere a ratei PTȘ la 11,3% până în 2020, strategia trebuie să soluționeze nevoile imediate ale grupului ce va ajunge la grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020. Conform estimărilor oficiale (începute în 2013) privind populația, această grupă de vârstă include 1.505.796 de persoane. În condițiile în care rata PTȘ este menținută la 17,4%50, atunci aproximativ 262.008 din grup vor fi persoane care părăsesc timpuriu școala până în 2020. Pentru a atinge ținta dorită de 11,3%, în 2020, acest număr de persoane care părăsesc timpuriu școala nu poate fi mai mare de 170.15451. Diferența dintre aceste două cifre este de aproximativ 92.000 persoane, reprezentând numărul minim al celor de 11-17 ani pe care strategia trebuie să fie în măsură să-i sprijine, pentru a evita ca aceștia să devină persoane care părăsesc timpuriu școala.
  2. Grupul țintă 2: Copiii și tinerii din familiile cu statut socio-economic scăzut Datele disponibile de la Institutul Național de Statistică indică faptul că 24,4% dintre tinerii cu vârste între 0-15 ani 21,9% dintre tinerii cu vârste între 15-24 de ani52 provin din medii economice precare și, în cazul în care sunt luați în considerare cei care părăsesc timpuriu școala, procentajul este însă mult mai mare. După cum am precizat mai sus, în Capitolul 2, rezultatele învățării la elevii provenind din familii sărace rămân mult în urma rezultatelor elevilor din familii mai înstărite, iar accesul acestora la învățământul liceal și dincolo de acesta este limitat. Prin urmare, măsurile de sprijinire a elevilor din familii cu statut socio-economic scăzut vor contribui la succesul politicilor generale și al principalelor măsuri sugerate în această strategie. Diferențe regionale și chiar județene vor impune personalizarea implementării măsurilor de politică recomandate în această strategie. Există diferențe regionale apreciabile, datorită faptului că sărăcia este foarte concentrată în unele regiuni (Nord Est, Sud Est, Sud Vest Oltenia și Sud Muntenia) și, în acest caz, este nevoie de soluții mai cuprinzătoare, care să conducă la compensarea asimetriilor dintre diferitele regiuni, mai ales cu privire la resurse (atât la nivel central, cât și local).
  3. Grupul țintă 3: Copiii și tinerii din zonele rurale Un alt grup țintă cheie se referă la tinerii și copiii din zonele rurale. Zonele rurale rămân în urma celor urbane, în ceea ce privește rezultatele școlare generale. Tabelul de mai jos arată distribuția ratei PTȘ pe regiuni, comparativ cu media națională de 17,4% și obiectivul de 11,3%, care urmează a fi atins în 2020. Diferențele sunt notabile, mai ales în condițiile în care rata de PTȘ în mediul rural în unele regiuni (Centru, Nord Est și Oltenia) este aproximativ triplă față de ținta dorită pentru 2020. Acțiunile necesare pentru reducerea PTȘ în zonele rurale sunt transversale și depășesc limitele sectorului educațional. Vor fi necesare investiții importante pentru îmbunătățirea accesului și a calității educației și pentru reducerea părăsirii timpurii a școlii. Accesul limitat la o infrastructură de calitate și la resurse umane (în special directori de școală și cadre didactice) este cu mult mai evident în cazul învățământului profesional și tehnic. Strategia PTȘ nu poate, prin urmare, să fie abordată izolat, ci mai degrabă ea trebuie să vină în completarea altor priorități cheie naționale, cum ar fi Strategia Națională pentru Consolidarea Sectorului Agro-Alimentar.
  4. Grupul țintă 4: Populație de etnie Romă și alte grupuri marginalizate și subreprezentate Subreprezentarea populației de etnie roma în toate domeniile educaționale va fi soluționată prin măsurile de prevenire, intervenție și compensare propuse în strategie. O atenție specială va fi acordată creșterii ratelor de înscrierea copiilor romi în sistemul de educație și îngrijire timpurie. Estimările MECS arată că în grupa de vârstă preșcolară 3-5 ani, unde, în general, rata de înscriere este de 77%, numărul total de copii romi înscriși reprezintă doar 32%. Soluțiile care vizează îmbunătățirea situației acestui grup țintă răspund unei mari varietăți de situații: (i) sprijinirea comunităților cu procent mare de romi; (ii) soluționarea nevoilor romilor din zonele urbane; (iii) romi care trăiesc, printre altele, în sărăcie extremă. Printre alte grupuri aflate în situație de risc, strategia subliniază importanța educației, formării și a integrării sociale a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Ținta principală a măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, axându-se pe înscrierea a cât mai mulți elevi în învățământul de masă. În acest sens, diferitele programe vor avea în vedere îmbunătățirea și implementarea curriculumului specific, programe, manuale, tehnologii și tehnici proiectate conform tipului sau gradului de dizabilitate diagnosticată. Strategia se va centra, de asemenea, și pe îmbunătățirea aspectelor ce țin de finanțarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, pentru asigurarea mijloacelor necesare, a serviciilor de sprijin, a facilităților de transport adaptat, a tehnologiilor de acces și a dispozitivelor asistive și a altor tipuri de programe specifice.

Printre alte grupuri expuse riscului, strategia subliniază importanța educației, formării și integrării sociale a copiilor cu nevoi educaționale speciale. Obiectivul principal al măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, concentrându-se pe înscrierea a cât mai mulți studenți în educația obișnuită. În acest sens, diferitele programe vor lua în considerare îmbunătățirea și punerea în aplicare a curriculum-ului specific, a programelor, manualelor, tehnologiilor și tehnicilor proiectate în funcție de tipul sau gradul de handicap diagnosticat. Strategia se va axa, de asemenea, pe îmbunătățirea finanțării copiilor cu nevoi educaționale speciale pentru a asigura resursele necesare, servicii de asistență, facilități de transport personalizate, tehnologii de acces și dispozitive de asistență și alte tipuri de programe specifice.

 Prevenirea abandonului prin învățarea non-formală și informală și prin munca de tineret

Abordarea PȘT prin învățarea non-formală și informală și munca  de tineret (lucrul cu tinerii) au fost organizate doar de ONG-uri, iar cele identificate au beneficiat și au fost implementate cu sprijinul FSE – Fondul Social European (ex. Cîmpulung) sau al granturilor SEE.

Sursa finanțării publice

Nu a fost alocată nicio finanțare publică. 

Coordonarea și monitorizarea intersectorială a intervențiilorParteneriate multi-agenție – Monitorizare și evaluăr

În procesul de monitorizare, Ministerul Educației cooperează cu alte 6 ministere ale agențiilor guvernamentale: Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management și Institutul Național al Statistici. Mai mult, alte părți interesate trebuie să fie implicate în procesele de M & E: școlile, inspectoratele școlare județene, organizațiile părinților, sectorul de afaceri și ONG-urile

Legături cu implementarea Garanției pentru Tineret

Obiectivul principal al Garanției este reducerea șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 16 și 24 de ani, prin facilitarea achiziționării de locuri de muncă de calitate. În mod specific, tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc după terminarea studiilor, au dreptul să primească o ofertă bună, fie de angajare, fie de formare continuă sau de ucenicie la intrare sau de stagiu. Oferta va fi primită în termen de 4 luni de la înregistrarea la agențiile de ocupare a forței de muncă. Toate măsurile din cadrul schemei de garantare a tinerilor sunt susținute de diverse forme de sprijin financiar, fie pentru viitori angajați, fie pentru angajatori

7.4 Validarea învățării non-formale și informale

  1. Aranjamente pentru validarea învățării non-formale și informale
  2. Informații și îndrumare
  3. Asigurarea calității

Aranjamente pentru validarea învățării non-formale și informale
Proceduri de validare a competențelor și a competențelor

Legea educației urmărește să faciliteze îndeplinirea obiectivelor educaționale europene prin conținut explicit dedicat aspectelor importantei învățării pe tot parcursul vieții, definit ca: “toate activitățile de învățare întreprinse de fiecare persoană în contexte formale, neformale și informale, în (articolul 328 alineatul (2)) la toate nivelurile de educație și formare (învățământul precoce, învățământul secundar superior, învățământul superior, educația și formarea pentru adulți) pentru a dobândi sau dezvolta competențe dintr-o perspectivă multiplă: personală.

Alte aspecte importante pentru validarea învățării sunt:

Politică / program / proiect / inițiativă pentru dezvoltarea competențelor profesionale ale personalului implicat în procesul de validare în toate sectoarele relevante

Nu este disponibilă nicio politică / program / proiect / inițiativă pentru dezvoltarea competențelor profesionale ale personalului implicat în procesul de validare în sectoarele relevante.

Grup (uri) vizat (e) în cadrul populației tinere

Nu sunt disponibile informații privind grupurile țintă din cadrul populației tinere.

Informații și îndrumare

Nu sunt disponibile informații privind punctele de vânzare și serviciile de difuzare a informațiilor.

Inițiative pe scară largă pentru promovarea valorii învățării non-formale și informale și informarea cu privire la validarea rezultatelor acestora

Nu sunt disponibile informații privind inițiativele de amploare pentru promovarea valorii învățării non-formale și informale și informarea cu privire la validarea rezultatelor acestora.

Asigurarea calității

Nu sunt disponibile informații privind asigurarea calității.

7.5 Mobilitatea transfrontalieră

  1. Cadrul politic și legislativ
  2. Principalele programe de mobilitate transfrontalieră pentru studenții din învățământul formal
  3. Promovarea mobilității în contextul învățării non-formale și a activității de tineret
  4. Asigurarea calității

 

Cadrul politic și legislativ

În cadrul educației formale, Agenția pentru Credite și Burse de Studii gestionează activitățile de mobilitate în scop educațional pentru studenți, în timp ce activitățile de mobilitate educațională pentru persoanele oferite prin programul Erasmus + sunt gestionate de Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (Agenția Națională ).

Principalele programe de mobilitate transfrontalieră pentru studenții din învățământul formal

Agenția pentru Credite și Burse de Studii oferă acces la diferite categorii de beneficiari pentru bursele oferite de Ministerul Educației Naționale, precum și pentru gestionarea sistemului de credite pentru studenți. Următoarele scheme de mobilitate sunt disponibile pentru studenții români:

Alte oportunități de mobilitate pentru studenți sunt oferite prin intermediul granturilor SEE – EEA Grants.

Promovarea mobilității în contextul învățării non-formale și a activității de tineret

Singurul tip de mobilitate educațională disponibil în cadrul învățării non-formale și a activității de tineret este cea oferită prin programul Erasmus +.

Asigurarea calității

Ghidul utilizatorului ECTS este utilizat de agențiile externe de asigurare a calității ca bază pentru evaluarea implementării ECTS în toate instituțiile de învățământ superior.

7.6 Incluziunea socială prin educație și formare

1. Sprijin educațional

2. Coeziunea socială și egalitatea de șanse

Suportul educațional 

Politici în contextul educației formale

Strategia de educație și formare din România pentru perioada 2016-2020 propune o abordare coerentă a formării profesionale inițiale și a formării profesionale continue, care să conducă la dezvoltarea unui sistem de formare profesională accesibil, atractiv, competitiv și relevant pentru cerințele pieței forței de muncă. Strategia integrează educația și formarea profesională inițială și urmează ciclul de politici publice 2007 – 2013 în domeniul dezvoltării resurselor umane și a fost elaborat în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020. Rata abandonului școlar a crescut atunci când școlile profesionale au fost redeschise în 2013-2014. Cu toate acestea, în perioada 2013-2014, 4,2% dintre elevii care studiază în școlile tehnologice renunță. Scopul strategiei este de a reduce până la 2% această rată până în 2020 prin oferirea de formare de calitate adaptată cerințelor pieței forței de muncă. În plus, obiectivele specifice includ dezvoltarea de măsuri care vizează sprijinirea tinerilor vulnerabili pentru a se implica în programele vocaționale și de formare.

Grupurile țintă identificate în documentele oficiale

Grupurile țintă identificate în documentele oficiale includ:

  • Copii și tineri în vârstă de 18-24 ani în 2020   Copii și tineri în familii cu statut socio-economic scăzut
  • Copii și tineri din zonele ruraleo   populația de romi și alte grupuri marginalizate și subreprezentate
  •  Tinerii cu nevoi educaționale speciale.

Nu sunt disponibile informații privind programele / proiectele sau inițiativele organizate sau finanțate direct de autoritățile publice – sprijinirea tinerilor în depășirea obstacolelor din calea participării lor la învățarea non-formală și informală și la activitățile pentru tineret.Nu sunt disponibile informații privind finanțarea publică dedicată măsurilor de sprijin educațional.

Coeziunea socială și oportunitățile egale 

Politici în educația formală 

Ministerul Educației Naționale pune în aplicare programul Bani pentru Liceu. Programul își propune să sprijine financiar elevii să-și continue studiile prin oferirea unei burse sociale. Elevii cu șanse reduse au dreptul să primească și bursele sociale.

Programe / proiecte / inițiative – fie organizate direct, fie finanțate de autoritățile publice – în contextul învățării non-formale și informale și a activității pentru tineret

În 2017, Ministerul Tineretului și Sportului și Autoritatea Națională pentru Protecția și Adopție implementează proiectul Ready for Life cu scopul de a proiecta și implementa activități pentru peste 200 de tineri (15-17 ani) care trăiesc în sistemul de asistență maternală. În conformitate cu obiectivele Strategiei Tineretului, una dintre temele cheie abordate în cadrul taberelor de vară organizate de Ministerul Tineretului și Sportului a fost incluziunea socială.

7.7 Competențe pentru inovare

1. Inovarea în educația formală

2. Stimularea inovării prin învățare non-formală și informală și prin activități de tineret 

Inovarea în educația formală

Strategia  națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (2014-2020) precizează faptul că România cheltuiește aproape 20 de ori mai puțin decât media europeană pentru cercetare și dezvoltare și stabilește ca obiectiv pentru 2020 transformarea României în competiție la nivel regional și global, prin cercetare și dezvoltare, generând bogăție pentru cetățeni. Pentru sistemul educațional formal, strategia vizează educația în știință și tehnologie și comunicarea științei. Pentru perioada 2000-212, raportul absolvenților de știință și tehnologie la totalul populației a crescut peste media europeană. În același timp, știința nu are o prezență publică adecvată în România, în ciuda popularității largi de care se bucură unele spectacole științifice. Alfabetizarea științifică a populației de toate vârstele continuă să fie scăzută, o realitate care se reflectă în special în rândul tinerilor.

Strategia sprijină măsuri de atragere a tinerilor la știință, în educație formală și în afara ei, prin măsuri precum:

  •    Atragerea tinerilor talentați la cariera de cercetare prin organizarea de concursuri cu premii pentru soluții inovatoare.o   Înființarea unui oraș al științei în apropierea unui cluster de inovare sau a unei infrastructuri majore.
  • Organizarea de excursii, expoziții, zile deschise, promovarea științei pentru public, incluzând și promovarea rezultatelor remarcabile ale cercetării românești.
  •    Promovarea interesului în domeniul științei și inovării în învățământul preuniversitar prin includerea recentelor constatări în manuale și materiale didactice electronice prin includerea în curriculum a unor elemente de educație privind spiritul antreprenorial bazat pe inovare prin colaborarea cu revistele tehnice adresate elevilor și publicarea popularizării științei.

Promovarea inovării prin învățare non-formală și informală și prin activități de tineret

Promovarea inovării prin învățarea non-formală și informală și lucrul cu tinerii este vizată doar prin intermediul proiectelor implementate de Erasmus + implementate de organizații neguvernamentale.

7.8 Utilizarea în siguranță a noilor mijloace media

  1. Strategia națională
  2. Cunoștințe media și siguranță online prin educație formală
  3. Promovarea competenței mediatice și a siguranței online prin învățarea non-formală și informală
  4. Creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscurile pe care le prezintă noile mijloace de comun

Strategia națională

Documentul oficial și calendarul

Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2014 – 2020 dezvoltată în conformitate cu Agenda digitală pentru Europa, urmărește să influențeze politicile publice și să stimuleze investițiile în tehnologia informației și comunicării pentru a genera dezvoltarea economică.

Domeniu de aplicare și conținut

În educație, investițiile în tehnologia informației și comunicării sprijină implicarea elevilor în procesul de învățare și îi ajută să-și atingă întregul potențial. Mai mult decât atât, competențele digitale au devenit esențiale pentru procesele de predare-învățare, iar metodologiile de eLearning au avut un mare impact asupra sistemului educațional. Intervențiile în ceea ce privește agenda digitală în domeniul educației sunt concepute în principal pe 3 linii:

  1. Tehnologia informației și comunicării în programele școlare prin utilizarea OER – Resurse educaționale deschise și Web 2.0, precum și a e-Portofoliei pentru a urmări rezultatele studenților
  2. Tehnologia informației și comunicațiilor în activitățile extra-curriculare – în special în taberele de vară, schimburile de tineri, vizitele de studiu internaționale.
  3. Activități de învățare continuă – scheme de învățare pe tot parcursul vieții integrate în tehnologia informației și comunicațiilor.

Autoritatea guvernamentală responsabilă de implementare

Ministerul Educației și Ministerul Comunicaţiilor şi Societății Informaţionale sunt responsabile cu implementarea acțiunilor proiectate.

Monitorizarea / evaluarea / evaluarea implementării strategiei 

Principala autoritate responsabilă de procesul de monitorizare este Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI), iar cei doi indicatori care urmează să fie urmăriți sunt:o   A avea cel puțin 50% din unitățile școlare care utilizează OERo   Mecanismele integrate de învățare electronică și învățare pe tot parcursul vieții la procesele educaționale.

Actualizări

Nu au fost realizate revizuiri și actualizări majore până în octombrie 2017.

Educația și siguranța online prin educație formală

Nu există informații disponibile privind politicile și programele naționale pentru educația mediatică și siguranța online prin educație formală.

Promovarea competenței mediatice și a siguranței online prin învățarea non-formală și informală

Nu sunt disponibile informații privind promovarea competențelor mediatice și a siguranței online prin învățarea non-formală și informală.

Creșterea gradului de conștientizare cu privire la riscurile pe care le prezintă noile mijloace media 

Nu sunt disponibile informații privind sensibilizarea cu privire la riscurile prezentate de noile mijloace de informare în masă.

7.9 Creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește învățarea non-formală și informală și munca de calitate a tineretului

  1. Furnizori de informații / structuri de consiliere
  2. Inițiative de sensibilizare Furnizori de informații / structuri de consiliere

Nu sunt disponibile informații privind furnizorii de informații și structurile de consiliere

Inițiative de sensibilizare

Nu sunt disponibile informații privind inițiativele de sensibilizare.

7.10 Dezbateri și reforme curente

Au avut loc dezbateri importante în România în 2017 legate de reforma Manualului Unic. Ministerul Educației Naționale propune reînceperea utilizării unui manual unic pentru toți elevii, în timp ce sistemul actual preferă utilizarea Manualului alternativ la alegerea profesorilor. Legea Manualului Unic a fost adoptată în Parlament în mai 2018.

Sectiuni